Liviu Pop, o tâmpenie… centenară

Epoca Nicolae Ceaușescu a durat 25 de ani. Regimul acela a avut cadre din ce în ce mai școlite. În ultimii 27 de ani, calitatea cadrelor (leadership-ul politic) a scăzut constant, proporțional cu scăderea calității din școlile nostre. Am format 70.000 de doctori în diverse specializări, dar singura creștere înregistrabilă este aceea a prețului la care poți să-ți cumperi doctoratul. Un dezastru național pe care nu-l mai poate corecta decât o revoluție.

 

 FABRICILE DE DOCTORATE 
Universitățile noastre au devenit fabrici de diplome (din ce în ce mai scumpe). Eu însumi am acceptat, într-o perioadă de drastică diminuare a veniturilor mele, să scriu un doctorat pentru cineva. Prețul pe piață, la vremea aceea, era derizoriu: 2.000 de dolari. În ultima clipă mi-a fost rușine și am cerut 5.000 de dolari pentru munca la negru. Foarte lucidă, persoana cu pricina, un director de liceu, mi-a spus: nu voi putea amortiza investiția, în fond o să-mi crească cu 15% un salariu mic, voi scoate acești bani în 10 ani, după care o să ies la pensie, fără să fi beneficiat de niciun avantaj… Omul nu uitase decât un detalui: fără doctorat risca să piardă funcția de director.
”Fabula” de mai sus spune ceva: cum știm noi să transformăm totul într-o formă fără fond. Au venit reglementări europene care impuneau doctorat pentru anumite funcții? Să fie sănătoase! Vom îndeplini condiția cu ajutorul cadrelor ce s-au școlit pe timpul lui Ceaușescu.

 PROFESORII DE ALTĂ DATĂ…
Pe vremea liceului meu (1967-1971), cei mai buni profesori erau cei formați înainte de instalarea învățământuui comunist. Generațiile date de acel învățământ au fost coada de cometă a unei școliri încă bunicele. După 1990, n-au mai fost în viață decât profesorii dați de acele generații și s-a simțit deja o primă decădere a calității învățământuui nostru. Azi, ne adâncim în cea de-a doua lui cădere. Elitele școlare pleacă din țară și nu se mai întorc. Rămân aici să formeze noi generații ”elitele” doctoratelor cumpărate. Când se vor termina biologic și ”scriitorii” de doctorate, ne vom afla pe fundul acestei prăbușiri în prăpăstii.

VIITORII PAȘOPTIȘTI
Nimeni nu vrea să vorbească serios despre această ”tribalizare” culturală care lasă națiunea cu un fond de puteri cognitive tot mai… fundamentalist. Conștiințele care vor face următoarea masă critică a spiritului nostru revoluționar vor fi asemenea celor de la 1848: o mână de studenți școliți afară care vor veni să occidentalizeze niște medievali deja experți în golirea formelor de fondul lor.

 Cetățeanul învățat

 P.S. Actualul Ministru al Educației, Liviu Pop, la al doilea său mandat, va deveni, dacă mai stă mult în funcție, groparul învățământului românesc, atât cât mai e învățământ. Ultima lui ”isparvă”, aprobarea unor manuale de sport, este, cu sigurnață, cea mai mare tâmpenie (sau cea mare escrocherie) care a plutit deasupra acestor meleaguri în ultima sută de ani. O tâmpenie, carevasăzică, centenară!

 

Leave a comment