Ca la Franț?

Mamare, Dumnezeu s-o odihnească, avea o zicere scurtă, cu un înțeles numai de ea știut: ”Ca la Franț!”. Înțelesul acestei ziceri l-am deslușit târziu, mult după moartea bătrânei, stând de vorbă cu mama și cu mătușile (surorile mamei) ajunse, toate, la vârsta unei avansate senectuți. Mamare, în tinerețe, în timpul Primului Război Mondial, observase în mod nemijlocit manierele și mentalitățile unui întreg Corp de cavalerie francez înregimentat în orașul ei natal. Pentru ea, Franța și ”franțujii” erau suma surprizelor, nedumeririlor, mirărilor, spaimelor și stărilor admirative ale unei adolescente neștiutoare de carte, dar (poate tocmai de aceea) având mintea limpede, pură, naivă. Iată ce ce, la maturitate (a crescut 5 copii și vreo 7 nepoți) și, mai cu seamă la bătrânețe, Mamare categorisea orice fapt straniu, ieșit din comun, revoltător sau inexplicabil, aplicându-i zicerea ei sentențioasă: ”Ca la Franț!”.

Ce n-a înțeles Mamare niciodată, din păcate pentru ea, a fost faptul că falnicii ofițeri, subofițeri sau soldați francezi veneau dintr-o civilizație mult mai evoluată, mai sofisticată și mai dezihibată decât aceea care… băltea, de sute de ani, în mahalaua românească. O civilizație de la care, helas!, mahalaua românească a luat, în ultima sută de ani, câteva lucruri bune și multe, aproape toate lucrurile rele
Cum se face că mi-a venit în minte, după atâta amar de vreme, strania vorbă a bunicii mele? Simplu: uitându-mă la știri.
Și, ce credeți, am voie să zic?:

Traian Băsescu, președintele care a inventat binomul și a condus țara discreționar, amoral și imoral, timp de 10 ani, ne dă, azi, lecții de democrație. Ca la Franț?

Elena Udrea cumpără, prin interpuși, spații comerciale de la Dorin Cocoș, fostul ei soț care a făcut toate matrapazlâcurile imaginbile protejat de puterea cotrocenească de care dispunea doamna Udrea-Cocoș. Ca la Franț?

Adrian Năstase, fost președinte al PSD, fost ministru de externe și prim-mininstru al României, după ce a strâns o avere fabuloasă și a fost condamnat pentru două delicte, minore față de adevărata lui acivitate subversiv-infracțională, s-a retras la ferma de la Cornu și ne bântuie, pe internet, ca o stafie. Ca la Franț?

Victor Ponta, singurul președinte de partid (aflat la putere!) și prim-ministru din lume care și-a dat demisia pe Facebook, are acum în cap să facă un partid-ponei și să se întoarcă în politică pe… cai mari. Ca la Franț?

Liviu Dragnea, un social-democrat bogat încă dinainte de a se inventa social-democrația autohtonă, conduce din umbră guvernele PSD-ALDE, trage după el o tinichea penală urât zornăitoare, a divorțat de Bombonica la mișto, iubește pescuitul (fie el și oceanic…), joacă hora gorjenească, dar parcă mai abitir ar dansa o samba și, cu toate astea, visează să ajungă prim-ministru. Ca la Franț?

Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului, al doilea om în Stat, îl face albie de porci pe Ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, pentru că nu stă-n banca lui, vorbește ne-ntrebat și nu și-a tăiat unghiuțele. Ca la Franț?

Laura Codruța Kovesi, șefa DNA în egală măsură contestată și adulată de către extremele politice din România, arestează toată conducerea Caselor de Asigurări pentru suspiciunea de fraude masive în manipularea fondurilor publice destinate bolnavilor. Toți directorii, adjuncții, inspectorii din sistemul de asigurări sunt numiți politic, iar nu pe bază de competențe. Ca la Franț?

Gabriela Firea, cu un buget consistent alocat pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri în capitala țării, în 2018, este supusă unor presiuni politice și (pseudo)sociale incredibile și nu se poate decide asupra aprobării (sau respingerii) unor proiecte de sculptură monumentală dedicate evenimetului. Ca la Franț?
 Deocamdată atât. Aștept propunerile voastre pentru completarea acestei timide liste…
 

Cetățeanul ambetat

Leave a comment