Cristian Boureanu: traumele aroganței prostești

 

BOUREANU, KAUNDA ȘI CEAUȘESCU
Cristian Boureanu s-a născut pe 15 decembrie 1972 la Lusaka, în Zambia, unde părinții săi, geologi, lucrau în baza unui contract între guvernele român și zambian. La vremea aceea, președintele Zambiei era Kenneth Kaunda, președintele României era Nicolae Ceaușescu.
Kaunda și partidul său unic (United National Independence Party) au condus țara din 1964, anul câștigării independenței față de Regatul Unit al Marii Britanii, până 1991, anul când a pierdut alegerile în favoarea lui Frederik Chiluba, promotorul democrației multipartinice.

Ceaușescu și Partidul Comunist Român au cârmuit poporul între anii1965 (după moartea lui Gheorghe Gheorghi-Dej) și 1989, când a fost împușcat de succesorul său, comunistul Ion Iliescu.
În 1989 Cristian Boureanu avea, așadar, 17 ani. Era minor.
Acum, are 45. E penal…

POLITICIAN CU BANI GATA!
Absolvent al Academiei de Studii Economice, tânărul Boureanu a ocupat, foarte tânăr, câteva posturi, bine consolidate, de consilier economic. Inteligent și descurcăreț, el a făcut mai multe plasamente de capital inspirate, în firme prospere din diverse domenii, așa încât, prin 2008, la vârsta de 35  de ani era, deja, multimilionar în dolari.
Foarte bine, bravo lui!
Între timp, ce era să facă?, intrase și în politică, firesc, la tineretul liberal. Apoi, sigur pe el, independent financiar, vizibil și vocal, a început să ”dea din casă”, demascând manevre din culisele secenei politice și acuzând conducerea PNL că negociază, inaceptabil, cu PSD. A fost avertizat, suspendat și, în cele din urmă exclus din partid, la pachet cu Raluca Țurcan, o altă dizidentă incomodă.
Boureanu s-a… transferat la PDL-ul lui Băsescu, unde a fost bine primit, ajungând deputat (2004-2012). În conflict deschis cu Călin Popescu-Tăriceanu, n-a ezitat să-l acuze pe prim-minstru de corupție și să-l catalogheze drept ”un produs toxic al poporului român”. Dar și la PDL, în cele din urmă, aroganța nestăpânită l-a făcut indezirabil și l-a îndepărtat de centrul de putere coagulat în jurul cuplului (politic) Băsescu-Udrea (vezi scandalul Monica Iacob Ridzi). În plus (ori prin consecință?!?) Cristian Boureanu a intrat și în atenția DNA, fiind anchetat pentru implicarea în afacerea Loteria Română, un dosar cu un prejuduciu (pentru statul român) estimat la 120 milioane de dolari.

EȘECURILE MATRIMONIALE. AROGANȚA
Băiat înalt, frumușel, bazat, Cristian Boureanu a ratat prima căsătorie, cu Irina și, mai grav, a ratat lamentabil relația părintească cu fetița lui. Tot lamentabilă a fost și despărțirea de a doua soție, duduia Pelinel, o tânără nimfomană excesiv siliconată care s-a priceput să se cupleze cu nașul de cununie. Eșecurile în plan personal au fost, evident, tot atâtea traume greu de reparat.

Pe tot acest parcurs (carieră politică-afaceri-familie) Cristian Boureanu a lăsat în urma sa gesturi și vorbe de o aroganță prostească, de nimic justificată, păguboasă înainte de orice pentru el însuși. În plus, starea sa emoțională a fost constant afectată (conform unei avalanșe de informații din mass-media) de excesele bahice și de consumul unor substanțe stupefiante care nu i-au putut oferi altceva decât iluzia efemeră a unei fericiri (se pare) mult râvnite.
Acum, după ultima sa ispravă publică și, din păcate, penală, Cristian Boureanu aflat sub control judiciar, va trebui să facă față unui proces greu, împotriva autorității publice și să-și rezolve (sau măcar să-și amelioreze) relația cu fata adolescentă. Gurile rele spun că și averea sa este subminată de datorii insurmontabile, iar dacă este să le dăm crezare, asta ar însemna că fostul milionar va trebui să-și schimbe radical stilul de viață, să renunțe la excese (vezi alcoolul, drogurile, femeile păguboase!), să se întoarcă printre muritorii de rând, pe care i-a cam disprețuit. Revenirea sa în sfera politicului este improbabilă, deși nu imposibilă. Dar reînscrierea sa în zona normalității este, cred, obligatorie.

RECOMAND CONDAMNAREA…
Nu mă aștept să-l văd pe Cristian Boureanu nici sincer spășit, nici emanând efluvii de modestie. El poate însă renunța, după o autoanaliză dură, la aroganța nesăbuită care l-a demonizat. Poate o evaluare urmată de un tratament psihiatric nu i-ar strica. Așa cum, sunt sigur, nu i-ar strica nici o condamnare cu suspendare, cu rol de ultim, dramatic, avertisment din partea societății în care e nevoit să-și ducă zilele.

Cetățeanul informat

 

Leave a comment