Dr. Victor Ponta, Dr. Henry Jekyll, Dr. Richard Kimble…

Asist, cu atenție, la o îndelungată și din ce în ce mai agresivă campanie împotriva DNA și a Laurei-Codruța Kovesi, campanie condusă în principal pe trei vectori de forță: abuzurile unor procurori pe parcursul cercetării penale, de la întocmirea dosarului și până la trimiterea în instanță; colaborarea procurorilor DNA, direcționați de șefa Kovesi, cu structurile aparținând SRI, combinație anticonstituțională ce a primit numele de Binom; fabricarea unor dosare la comandă politică și presiunea pusă asupra judecătorilor pentru obținerea unor sentințe de condamnare ”convenabile”.
Nu-i mai puțin adevărat că și partida adversă, apărătorii lipsiți de toleranță și intransigenți ai luptei anti-corupție, sunt pradă tentației de a supraestima atât activitatea DNA, cât și prestația Codruței Kovesi, fără de care – spun ei – țara s-ar întoarce la perioada de maximă hoțomăneală de până prin 2009. Argumentul suprem este numărul mare de demnitari și de funcționari publici care au fost anchetați și condamnați pentru fapte de corupție, cu daune (nerecuperate!) semnificative. Ei, justițiarii, uită să mai spună și că România are cele mai multe dosare în care Statul român a pierdut la CEDO și a fost obligat la plata unor despăgubiri ce ating, pe total, sume considerabile.
Voi mai face câteva observații de ordin general, pentru că, foarte curând, toate vor fi puse în dezbatere, bucată cu bucată, pe acest blog.

Prima și cea mai importantă, în opinia mea, ar fi aceea că sistemul nostru judiciar are, teoretic și practic, toate pârghiile legale de monitorizare internă și autocontrol, așa încât orice încălcare a normei legale de către magistrați poate fi detectată, evaluată și penalizată. Inspecția Judiciară, Consiliul Superior Magistraturii, Parchetul General și ÎCCJ sunt tot atâtea instituții abilitate să pună ordine în interiorul sistemului, fără a interfera cu celelalte puteri ale statului, cea legislativă și cea executivă. Deasupra tuturor, desigur, un rol de importanță vitală ar trebui să-l aibă Curtea Constituțională.
Și aici, iată, ajungem la Legea fundamentală, la Constituția României. O reformă serioasă în sistemul judiciar ar fi trebuit să înceapă de aici, mai exact de la Capitolul VI, Secțiunea 1 (Instanțele judecătorești), Secțiunea 2 (Ministerul Public), Secțiunea 3 (CSM). Alfel spus, numai pornind de la o reformă constituțională profundă putem face ordine în hățișul legislativ (foarte, foarte încâlcit) care reglementează înființarea, subordonarea și funcționarea Instanțelor, Parchetelor, Înaltelor Curți etc.

Cea de-a doua observație de ordin general ține de constatarea obiectivă a situației că, în proporție absolut covârșitoare, corupții și infractorii noștri de la vârful politic-administrativ se declară nevinovați, persecutați de adversarii aflați la pârghiile puterii, condamnați fraudulos și nejustificat.  Chiar așa să fie?!? Să avem o Românie bântuită de multiplicări ale Dr. Richard Kimble, victime inocente ale justiției, condamnate pentru o crime (infracțiuni) pe care nu le-au săvârșit? Sau, mai degrabă, vinovații și condamnații mioritici folosesc public personalitaea dublă a celebrului Dr. Henry Jekyll?

Un caz aparent nesemnificativ este acela al fostului premier, Dr. Victor Ponta. Cu un plagiat dovedit public, în pofida intervenției ”salvatoare” a obedientului ministru al Educației (de atunci și, vai!, de acum) Liviu Pop, veselul Ponta a declarat, senin, că renunță la doctorat și… gata!, s-a spălat de păcate. Dar diploma aceea îi adusese venituri necuvenite, un statut intelectual nemeritat și, deloc de neglijat, îi alimentase o aroganță goală de orice conținut. Altfel, nevinovatul Victor Ponta mai are pe rol câteva dosare penale… măsluite.

Mai amintim un caz, luat aleator, din grămada de… condamnări ”politice”: fostul primar de Piatra Neamț, Gheorghe Ștefan (Pinalti). Implicat, inițial, în dosarul Poșta Română, Gheoghe Ștefan a mai avut de răspuns în fața procurorilor DNA și pentru afacerea Microsoft, cu prelungirea ”bani pentru partid”. Pus la 11 metri, Pinalti a recunoscut ceva-ceva vinovăție, dar nu prea multă, pentru că, a zis el, banii fraudați au ajuns prin alte buzunare, mai… sus-puse. Beneficiind de clemența instanțelor, pentru atitudine cooperantă în anchetă și demascarea unor complici (Elena Udrea, Vasile Blaga), infractorul Gheorghe Ștefan a obținut reducerea unei pedepse de 8 ani și jumătate (ÎCCJ) la numai 3 ani (Curtea de Apel Prahova). El este azi în libertate, bogat, însănătoșit miraculos de toate bolile ce-l devastau în timpul detenției și aflat sub protecția maximă a ticăloșiilor pe care le mai știe, dar nu le mai spune!
 
Cetățeanul nedoctorat

Leave a comment