Liiceanu, deșteaptă-te!

De multă vreme, influentul intelectual Gabriel Liiceanu greșește față de tabăra valorilor morale. Mai întâi, a spus să rugăm lichelele să plece de la… măcelărie. Episodul a trecut fără a fi luat în seamă de mințile care știu ce e seriozitatea. Mai apoi, ne-a spus – căci noi, în mintea lui, îi suntem ucenici – să luăm adevărul Securității foarte în serios și să ne ghidăm după consecințele ce derivă din el. Acest episod n-a trecut fără a face mult rău. Normal ar fi fost ca o minte înțeleaptă să ne spună: Verificați cu mijloacele voastre de investigație care e partea de minciună din ”adevărul” dosarelor de Securitate și, apoi, indignați-vă!
Acum, însă, nu mai e vorba de înțelepciune, ci de logică. Liiceanu ne recomandă să nu facem statui cu prilejul Centenarului, ci să facem autostrăzi. Totalul costurilor plătibile pentru statuile dedicate Centenarului se ridică la aproximativ 40 de milioane de euro. Totalul prețului pentru un singur kilometru de autostradă, în România hoției de azi, costă tot cam 40 de milioane de euro…

Așadar, Liiceanu – vezi intervenția sa pe Digi 24, la începutul lui august –  recomandă ucenicilor săi (dacă-i mai are) să facă pentru Centenar un kilometru de autostradă și să renunțe la statui. Acel kilometru ar traversa munții, după înțeleptul nației, atât între Moldova și Tansilvania, cât și între Muntenia și Transilvania, legând… rutier provinciile istorice, în spiritul Marii Uniri din 1918.

Liiceanu a fost, după 1990, un monarhist. Cel mai exaltat. În fine, așa e stilul lui. De la exaltare stilistică a trecut la dispreț fără stil. L-a dezmăgit faptul că Principesa Margareta a luat de soț un actor care n-a urmat… școala de la Păltiniș. L-a mai dezmăgit, apoi, că o boieroaică încă tânără, căreia îi făcea curte, n-a acceptat să devină antimonarhistă din pricina actorașului Radu Duda. Cine știe?! Poate că, așa, a ratat o căsătorie ce-i putea albăstri un pic sângele intelectual.

Ce Ferdinand? Ce Regina Maria? Autostrăzi vrea țara! Bravo, Liiceene! Dar cînd Băsescu zicea că n-are nevoie de autostrăzi de ce-i pupai steaua din frunte (mă rog, de pe umeri)?
Este uluitor cum, un intelectual care trece drept important vector al conștiinței românilor nu înțelege rolul unor statui monumentale în viul memorie naționale. Și este îngrozitor că, de fapt, îl poate înțelege, dar are el chef să facă sâc! Casei Regale ignorând faptul că națiunea română a fost o clipă totuna cu gloria de care s-a acoperit Casa Regală în 1918.
Nimeni (nici eu, nici presa, nici sculptorii, nici înțelepții satului) nu observase că pregătim Centenarul Marii Uniri fără să avem un proiect de monumet pentru Regina Maria. A observat, într-un târziu, cineva (nu știu cine!) și a organizat un concurs de care n-a auzit decât un sculptoraș, care l-a și câștigat. Chestia asta nu-l revoltă pe deșteptul de Gabriel Liiceanu pe el îl revoltă că nu băgăm 40 de milioane într-un kilometru de autostradă (care să treacă, eventual, pe sub biroul său de la Editura Humanitas, dacă nu poate trece mu

Cetățeanul nesculptat

Leave a comment